Ce este bâlbâiala (logonevroza) la copii

Bâlbâiala la copii este o tulburare de vorbire destul de frecventă. Experții consideră că afectează între 4 și 8% din toți copiii, iar cei mai mulți dintre ei sunt băieți. Cu toate acestea, dacă tratamentul este început la timp, cel puțin 80% dintre copii au șansa de a scăpa de această problemă.

Bâlbâiala poate apărea din mai multe cauze și are forme diferite, dar consecințele sale sunt întotdeauna aceleași: dezvoltare mai lentă, există probleme serioase în comunicare, în timp se dezvoltă o mulțime de complexe psihologice.

De obicei, bâlbâiala se formează spontan, iar apoi, fără un tratament adecvat, progresează treptat, trecând prin patru etape de dezvoltare:

1. Apariția primelor episoade, care apar foarte rar și în anumite situații. Copilul este calm și nu se îngrijorează de dificultățile de vorbire.
2. Episoadele de bâlbâială se înmulțesc și se adaugă gesticulația însoțitoare. Copilul își dă seama că îi este greu să vorbească.
3. Sindromul de convulsii devine permanent, dar copilul își păstrează stabilitatea emoțională.
4. Nevoia de a vorbi provoacă teamă și dorința de a reduce cât mai mult posibil contactele de vorbire.

Cauzele bâlbâielii la un copil

Bâlbâiala debutează din cauza unor crampe ale mușchilor aparatului articulator. Iar crampele apar atunci când centrele motorii de vorbire din creier emit impulsuri anormale. Dar motivele pentru formarea impulsurilor anormale pot fi foarte diverse:

• predispoziția genetică;
• stare emoțională instabilă, schimbări constante de dispoziție;
• încălcarea sistemului nervos autonom;
• situații traumatice de stres;
• traumatisme craniocerebrale;
• aparat de vorbire slab;
• infecții care afectează structurile creierului;
• hipoxie intrauterină sau asfixie fetală;
• conflicte frecvente în familie;
• imaturitatea fiziologică a structurilor cerebrale (acest caz poate fi considerat cel mai ușor, deoarece problema bâlbâielii dispare de la sine atunci când copilul crește).

Uneori, copiii au o bâlbâială complexă. Acest lucru se întâmplă dacă copilul locuiește cu un membru al familiei care se bâlbâie și îl copiază. Aceasta este considerată o patologie gravă și necesită în mod necesar corectarea ambilor membri ai familiei.

Simptomele bâlbâielii

Cel mai adesea, simptomele de bâlbâială încep să apară între două și șase ani. La început, acestea sunt episodice, dar cresc rapid și se agravează în perioadele de emoție nervoasă. Ce semne ar trebui să alerteze părintele:

• Coordonarea limbii și a buzelor este perturbată;
• periodic apar spasme bruște ale mușchilor de articulare, în urma cărora copilul nu poate pronunța întregul cuvânt, ci se blochează pe o literă sau o silabă, întinde pauze între sunete sau repetă cuvântul la începutul frazei;
• în propoziții înaintea cuvintelor apar sunete suplimentare (i, a) fără încărcătură semantică;
• cuvintele sunt pronunțate cu pauze lungi;
• expirația devine mai scurtă;
• copilul începe să evite conversațiile lungi.

Dacă bebelușul a trecut printr-o situație stresantă, după care rămâne tăcut pentru o perioadă lungă de timp, este necesar să se ceară ajutor imediat. Prin începerea lucrului cu problema în primele ore de tăcere, bâlbâiala poate fi evitată.

Părinții trebuie să rețină că bâlbâiala foarte rar dispare de la sine, iar dificultățile de vorbire, dacă nu le acordați atenție în timp, duc la o serie de consecințe negative:

• copilul se închide în sine, plânge mult, adesea manifestă agresivitate;
• unii copii dezvoltă ticuri nervoase și insomnie, pierderea poftei de mâncare;
• enurezisului nocturn i se adaugă probleme neurologice;
• în cazuri severe poate apărea sociofobia, când copilul de teama ridicolului nu vrea să meargă la instituțiile pentru copii, la locurile de joacă, refuză să comunice cu colegii.

Tipuri de bâlbâială

Bâlbâiala este de obicei împărțită în două tipuri: nevrotică și de tip nevroză.

Neurotică

Pentru acest tip se caracterizează prin conservarea completă a structurilor cerebrale și a aparatului de vorbire. În acest sens, cu terapia inițiată în timp util este tratată cu succes. Apare ca urmare a unei traume psihice, care poate fi o spaimă, situații stresante regulate, o presiune intelectuală puternică etc.

La început, copilul începe să se bâlbâie doar în anumite condiții: de exemplu, în timpul unui discurs în fața unui număr mare de oameni sau atunci când comunică cu străinii. Dar, treptat, problemele de vorbire încep să apară la orice stres emoțional și, în cele din urmă, devin permanente.

Acest tip de bâlbâială este cel care devine baza logonevrozei. Logonevroza are următoarele forme:

• tonică

Pauzele dintre cuvinte devin foarte lungi, iar sunetele vocalice sunt foarte întinse din cauza spasmului muscular prelungit. Corecția este destul de dificilă;

• clonică

Caracterizată prin repetarea constantă și compulsivă a cuvintelor și a sunetelor individuale ca urmare a unei serii de convulsii de scurtă durată;

• combinată

Combină semnele formelor de mai sus, foarte dificil de corectat.

Bâlbâială de tip nevroză

Apare pe fondul uneia sau mai multor patologii ale sistemului nervos central, deci se tratează mult timp și foarte greu. În acest caz, simptomele bolii nu depind de factori externi. La copiii care suferă de această boală, există o dezvoltare mentală și de vorbire lentă. Problema este detectată atunci când copilul formează un discurs activ. Copilul vorbește monoton, într-un ritm accelerat, în timp ce distorsionează pronunția sunetelor, iar cuvintele sunt adesea selectate în mod necorespunzător. Tulburările de vorbire sunt însoțite de probleme cu abilitățile motorii, coordonarea și expresiile faciale. Manifestările nu depind de mediu și de situația specifică.

Specialiștii subdivizează bâlbâiala în funcție de gravitate:

• ușoară, include mici ezitări în vorbirea spontană;
• medie, copilul se bâlbâie des, spunând un monolog sau un dialog;
• severă, pauzele constante între cuvinte și repetarea nesfârșită a sunetelor și silabelor individuale, în unele forme deosebit de neglijate, duc la o incapacitate completă de a înțelege copilul.

Tratamentul și corectarea bâlbâielii la copii

În tratarea bâlbâielii, specialiștii centrului nostru iau în considerare toate particularitățile bolii – cauza, tipul, stadiul de dezvoltare, precum și simptomele și manifestările specifice. În același timp, suntem conștienți de faptul că un tratament eficient al bâlbâielii este posibil numai într-un complex, care include de obicei:

• cursuri de logopedie;
• terapie logopedică;
• masaj logopedic;
• gimnastică ce vizează dezvoltarea articulației și a respirației;
• vizite la un psiholog;
• fizioterapie;
• tratament cu medicamente speciale, în cazul în care boala este foarte neglijată.

Atribuim un rol cheie în corectarea tulburărilor de vorbire unui logoped-defectolog. Cursurile sale se desfășoară întotdeauna într-o formă ludică, în care micii noștri pacienți cântă, recită poezii, dansează, fac diverse tipuri de gimnastică (respirație, articulare, pentru dezvoltarea coordonării și a abilităților motorii), participă la ședințe de masaj și antrenează aparatul de vorbire cu ajutorul diferitelor metode.

În plus, personalul centrului are o experiență vastă în lucrul în grup, care, într-o anumită etapă de recuperare, este un element esențial de corecție. Datorită acesteia, lucrăm foarte eficient cu copiii nu numai asupra temerilor lor, ci chiar și asupra fobiilor formate. Mai întâi se lucrează în grup unul pe altul și abia apoi sub supravegherea specialiștilor – pe stradă, în mijloacele de transport și alte obiecte sociale. Acest lucru ajută perfect la depășirea barierei psihologice de comunicare.

Părinții sunt de mare importanță în tratamentul bâlbâielii. Principalul lucru pe care ei trebuie să-l înțeleagă și să și-l amintească – puteți scăpa de bâlbâială numai cu participarea lor activă și directă.

Mamele și tații sunt obligați să creeze un mediu confortabil și calm acasă pentru copil, să îl protejeze de supraîncărcarea emoțională, să respecte rutina zilnică și să petreacă timp de calitate împreună – să citească cărți, să se joace, să cânte cântece etc. Copilul trebuie să primească o cantitate maximă posibilă de emoții pozitive și să fie protejat de impactul celor negative.