Ce este întârzierea vorbirii la copii

Întârzierea în dezvoltarea vorbirii la copii nu este un fenomen neobișnuit, dar nu vă panicați din acest motiv, deoarece această problemă poate fi eliminată dacă este identificată la timp și se previne dezvoltarea ulterioară. 

Părinții ar trebui, în caz de suspiciune a acestei boli, să contacteze imediat un logoped pentru consiliere și corectarea ulterioară a PPDD. 

Specialiștii recomandă ca bebelușii să fie examinați de un logoped atunci când împlinesc doi ani. Astfel, este posibilă excluderea tratamentului întârziat și a consecințelor negative. Dezvoltarea întârziată a vorbirii, va inhiba și dezvoltarea mentală, ceea ce va duce la probleme de comunicare a copilului cu colegii săi și în societate în ansamblu. 

Statisticile arată că 20% dintre copiii cu vârsta de peste 5 ani au probleme de dezvoltare psiho- logică întârziată. O astfel de cifră indică faptul că părinții nu au apelat pentru consiliere la un logoped atunci când copilul a împlinit 2 ani.

Cu cât este identificată mai devreme DDD a unui copil, cu atât mai mare este probabilitatea de corectare eficientă a tulburării.  Chiar și atunci când părinții nu observă abateri de vorbire la copil, ca măsură preventivă, se recomandă să meargă cu el la un logoped pentru examinare, astfel încât dezvoltarea normală a vorbirii să fie confirmată de un specialist. Acest lucru se poate face de îndată ce copilul împlinește 2 ani. 

Cauzele DDD

Dezvoltarea psiho-verbală întârziată este o tulburare care se dezvoltă pe fondul unor cauze și circumstanțe anterioare. Aceasta înseamnă că este provocată de diverși factori. 

Cauzele ZPDP la copii pot fi următoarele:

• Diferite infecții, otrăviri și traume ale mamei atunci când fătul se afla în pântecele ei;
• deficiența de oxigen a fătului în uter (hipoxie);
• travaliu complicat (naștere prematură, cordon înfășurat în jurul gâtului fătului etc.);
• traumatizarea copilului în timpul nașterii (măduva spinării, SNC etc.);
• boli infecțioase grave ale copilului la o vârstă fragedă, care au avut un impact negativ asupra creierului;
• boli la nivel genetic și cromozomial care provoacă perturbări ale structurii creierului;
• traume psihologice la o vârstă fragedă.

Există o serie de alte boli, în urma cărora se poate manifesta întârzierea dezvoltării psihoverbale:

• Tulburări congenitale ale sistemului nervos central;
• epilepsia și alte boli legate de neurologie;
• paralizia cerebrală;
• hidrocefalie;
• hipertensiune (presiune) intracraniană crescută;
• tumoare sau ischemie cerebrală;
• leucodistrofie;
• anomalii liquorodinamice;
• anomalii ale vaselor cerebrale.

Trebuie remarcat faptul că corecția ADHD și tratamentul vor fi eficiente dacă sunt identificate, corectate sau eliminate cauzele.

Semne de întârziere în dezvoltarea vorbirii și a limbajului

În cazul în care întârzierea psihoverbală este provocată de cauze congenitale, aceasta începe să se manifeste la o vârstă destul de timpurie a copilului.

Simptomele ZPDP la un copil se pot manifesta prin următoarele:

• ZPDP la 1 an – copilul este tăcut tot timpul, nu se aude aproape niciodată;
• ZPDD la un copil de 2 ani – cunoaște și folosește foarte puține cuvinte, în majoritatea cazurilor aproape niciodată nu repetă cuvintele noi auzite;
• ADHD la vârsta de 2,5 ani – în conversații folosește mai puțin de 20 de cuvinte, nu poate face o propoziție de trei sau chiar două cuvinte, nu înțelege numele niciunui obiect sau parte a corpului;
• la 3 ani – nu înțelege nici măcar poveștile sau basmele foarte simple, nu poate spune o propoziție simplă;
• ADHD la 4 ani – vorbirea poate fi prea rapidă, cu „înghițirea” terminațiilor sau, dimpotrivă, foarte lentă, cu întinderea cuvintelor. Dacă i se cere copilului să repete ceea ce a spus adultul, el nu reușește.

   Încălcările afectează comportamentul copilului:

• agresivitatea;
• hiperactivitate;
• memorizare deficitară;
• oboseală crescută;
• neatenție la orice.

Ca o consecință a DDD, copilul are dificultăți în comunicarea cu semenii, adesea îi evită, are imaginația subdezvoltată sau absentă, iar reacțiile emoționale practic nu se observă.

În cazul în care apar simptomele de mai sus, copilul trebuie supus unei electroencefalograme (EEG) pentru a verifica dacă există anomalii în emisfera stângă a creierului, care este responsabilă de dezvoltarea vorbirii.

Este important ca părinții să conștientizeze că un diagnostic de DDD la un copil este un semnal că acesta are nevoie de tratament urgent, deoarece problemele de dezvoltare a vorbirii duc la retard mental și intelectual.

Diagnosticarea și corectarea ZPDD

Diagnosticarea ZPDD înseamnă o examinare cuprinzătoare a copilului în toate direcțiile. Grupul acestor specialiști include:

• neurologul;
• ORL;
• logoped-defectolog;
• psiholog.

Corecția va fi eficientă și de succes dacă, în paralel cu tratamentul medical, atât profesorii, cât și părinții oferă activități de dezvoltare pentru copil.

Psihologul pentru copii în procesul de lucru cu copilul îl ajută să își dezvolte abilitățile motorii fine, precum și să activeze procesele cognitive. Toate acestea au loc sub formă de jocuri cu degetele, modelare și realizarea de aplicații.

Logopedistul lucrează împreună cu copilul la pronunțarea clară și precisă a acestuia, joacă jocuri precum bingo de vorbire.

Este important să se creeze un mediu pentru copil care să fie propice dezvoltării vorbirii. Aceasta înseamnă că adulții ar trebui să îl numească calm și lizibil și să descrie obiectul sau situația din câmpul său vizual. Încurajați copilul în toate încercările sale de a vorbi și de a-și exprima gândurile.

Este important să înțelegem și să nu uităm că DDD poate fi eliminat doar cu o abordare cuprinzătoare în procesul de tratament, ceea ce înseamnă că toți membrii familiei care sunt în contact cu copilul ar trebui să îl ajute și să îl asiste în dezvoltarea sa în toate modurile posibile.

În rândul rudelor se poate întâlni o greșeală grosolană, care împiedică recuperarea copilului, aceasta constă în faptul că părinții îndeplinesc în mod clar toate măsurile necesare care vizează eliminarea ZPDR, iar, de exemplu, bunicii continuă să „dădăcească” copilul, încetinind astfel, fără voia lor, procesul de tratament.

Fiecare membru adult al familiei ar trebui să înțeleagă responsabilitatea că viteza și calitatea recuperării depind în mare măsură de el personal.

Care este diferența dintre PPD și PPD?

Destul de des, părinții nu acordă atenție faptului că copilul lor vorbește în propoziții „rupte” sau în cuvinte separate, deși colegii săi își pot exprima deja gândurile într-un mod coerent și conectat. Adulții explică această atitudine prin faptul că copilul va prinde din urmă totul – totul la timpul său.

În medicină există două concepte strâns legate între ele:

• ZRD (dezvoltare întârziată a vorbirii) – copilul înțelege ceea ce spun părinții săi și alte persoane din jurul său, le îndeplinește cererile și le răspunde în toate modurile posibile, dar el însuși nu este foarte verbal sau tace deloc;
• ZPD (retard mintal) – dezvoltarea întârziată a vorbirii este asociată cu tulburările mintale, adică este o consecință a acestora.

În cazul în care simptomele acestor două concepte sunt observate la un copil în același timp, ele sunt combinate într-un diagnostic comun – dezvoltare psihoverbală întârziată (DDD).  

După cum s-a menționat mai sus, eliminarea acestei probleme necesită un tratament imediat, astfel încât copilul să crească și să devină o persoană sănătoasă și un membru cu drepturi depline al societății.